Testamentul

TESTAMENTUL – definitie si caractere juridice
1. DEFINITIE

Testamentul – ca si act care sta la baza transmisiunii testamentare a mostenirii – este definit in art 1034 Cod Civil ca fiind “actul unilateral, personal si revocabil, prin care o persoana, numita testator, dispune, in una dintre formele cerute de lege, pentru timpul cand nu va mai fi in viata.”

2. CARACTERE JURIDICE

Din analiza definitiei legale a testamentului rezulta caracterele juridice ale acestuia, elemente foarte importante pentru practica notariala intrucat, in ansamblul lor, fac din testament un act juridic special, supus unor conditii de fond si de forma specifice, derogatorii sub multe aspecte de la dreptul comun.

Este un act juridic unilateral. Testamentul este un act juridic intrucat presupune o manifestare de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice si este unilateral intrucat presupune numai manifestarea de vointa a autorului sau.

Din acest punct de vedere, testamentului ii sunt aplicabile si precederile art 1324-1325 Cod civil care reglementeaza actul juridic unilateral. Fiind un act juridic, testamentul trebuie sa indeplineasca toate conditiile de fond cerute pentru valabilitatea actelor juridice.

In plus, in masura in care va contine unul sau mai multe legate – si trebuie sa recunoastem ca cea mai mare parte a testamentelor contin cel putin un legat – testamentul va trebui sa indeplineasca si conditiile cerute de lege pentru liberalitati.

Manifestarea de vointa apta de a produce efecte juridice este cea a testatorului, fara a avea vreo importanta manifestarea de vointa ulterioara a beneficiarilor testamentului.

Este un act juridic personal. Aceasta inseamna ca testamentul nu poate fi intocmit decat de catre parte personal, fara a se admite reprezentarea.

Intelegem prin aceasta ca testamentul nu se va putea incheia prin intermediul unui mandatar, al unui reprezentant legal sau al unui avocat. Manifestarea de vointa trebuie sa fie obligatoriu a partii, exprimata personal, intr-una dintre formele prevazute de lege.

Caracterul personal al testamentului se justifica prin importanta pe care acesta o are precum si prin consecintele pe care le implica. Astfel, avand in continutul sau dispozitii de ultima vointa ale autorului, se vrea ca acestea sa fie conforme cu vointa interna a celui care incheie actul si sa reprezinte exact ultimele sale dorinte.

Ori, pe de o parte, se presupune ca un reprezentant poate, voit sau nu, sa altereze vointa testatorului sau sa incheie actul necunoscand in totalitate vointa acestuia si, pe de alta parte, se poate presupune deasemenea ca in intervalul de timp scurs intre momentul acordarii puterii de reprezentare si momentul incheierii efective a unui testament dorintele testatorului sa se modifice.

Este un act juridic individual. Aceasta este o caracteristica ce rezulta atat din caracterul personal al testamentului cat si din prevederile art 1036 NCC.

Astfel, este interzis sub sanctiunea nulitatii absolute, ca doua sau mai multe persoane sa-si afirme dispozitiile de ultima vointa prin acelasi act, indiferent daca testeaza una in favoarea celeilalte sau in favoarea unui tert.

In reglementarea actuala aceasta interdictie poarta denumirea de “testament reciproc”, denumire care poate genera anumite confuzii. Nu este vorba de reciprocitatea dispozitiilor testamentare, in sensul ca partile dispun una in favoarea celeilalte , ci numai de existenta unor dispozitii testamentare apartinand a doua sau mai multe persoane si care sunt facute prin intermediul aceluiasi act, a aceluiasi inscris.

Prin urmare, vor fi permise orice dispozitii testamentare cu caracter de reciprocitate, daca sunt facute prin acte diferite. Nu va fi admisa, insa, sub nici un motiv, incheierea unui singur act care sa contina dispozitii testamentare ale mai multor persoane, indiferent de beneficiarul acestora.

Sanctiunea nulitatii absolute trebuie sa reprezinte un impediment insurmontabil la autentificarea unui asemenea testament, putand determina, in cazul in care partile insista in solicitarea lor, respingerea actului in conformitate cu prevederile art 6 din legea 36/1995.

Nu va fi admis deasemenea nici ca temei al transmisiunii mostenirii un testament continand dispozitii de ultima vointa a doua sau mai multe persoane manifestate in cadrul aceluiasi act, indiferent daca imbraca forma testamentului olograf, autentic sau privilegiat.